"Nu mă consider demodată,
Cântând de țară și de dor,
Cântând de dor, mi-e dor de mama,
Cântând de mama, mi-e dor de țară!"


Publicat de autor 19 decembrie 2010 19:50




Mi-am făcut o adevărată prietenă dincolo de râul care împarte teritorii, dar nu inimi, Prut! Datorez aceasta, în primul rând, muzicii adevărate, folclorice, identitatea spirituală străbună a poporului meu, unde s-a înrădăcinat istoria lui. Mai sunt datoare şi plătesc pentru aceasta cu glasul şi dăruirea mea, Ansamblului Folcloric Busuiocul din Bacău, condus de maestrul coregraf Petre Vlase. Nimic în lume nu e mai frumos, mai interesant şi mai încântător decât muzica, iar dacă ai alături oameni valoroşi ce îţi pot arăta adevăratele taine, cărarea ce duce la templul muzicii, se deschide calea mai sigură şi în linie dreaptă, spre ea. Acest prieten bun şi drag mie, este un artist adevarat care cuprinde şi dăruie prietenie, iubire, sprijin, fiind pregătită oricând să îi înţeleagă pe semeni şi să le întindă mâna. Se numeşte Zinaida Bolboceanu.
O viaţă întreagă a cântat alături de mari artişti care i-au fost şi prieteni, nu numai colegi. Iubind nemărginit copiii, mugurii ce mâine vor înfrunzi în grădina cu flori mirabile ale marii muzici populare, îi pregăteşte pentru Zinaida Bolboceanu pe scena la Buhusicântec, iar rezultatele nu întârzie să apară. Încet s-a apropiat si de copiii care au nevoie de sprijin în marea lume a muzicii populare. Premiile obţinute de tinerele talente, aceşti copii pregătiţi de Zinaida Bolboceanu sunt multe şi incontestabil valoroase! Consacrarea şi succesul induce uneori egoism, lipsă de principii, dorinţa de a fi consecvent pe întâiul loc. Nu este şi cazul interpretei Zinaida Bolboceanu, ea dăruie şi primeşte respectul colegilor, zbaterea agonizantă pentru a-şi face loc în faţă, cu orice preţ, nefiind valenţe ale caracterului ei. Ea are o obsedantă grijă să nu rănească pe cineva. Chiar şi atunci când vede o slăbiciune nu vorbeşte nimănui cu răutate, nu este stăpânită de bucuria sadică de a tăia drept prin inimă omul, cu vorba rea care e ca o piatră ce, căzând într-o fântână adâncă, acolo rămâne! Mi-am creat din omul şi artistul Zinaida Bolboceanu un model ideal de viaţă şi cântec, un model pentru cine vreau să devin. Sunt fericită că am două mame: mama mea naturală care mi-a dat viaţă şi Zinaida Bolboceanu, cea care mi-a dăruit balsamul spiritual al inimii; nu pot să nu amintesc acum şi pe o altă mare interpretă de folclor românesc, cea care mi-a îndrumat cei dintâi paşi spre scena sălii de spectacol, Maria Şalaru.
Acest portret, oricât de izbutit, nu creionează decât atât cât o pot face cuvintele, pe artista sufletului meu, ea însăşi suflet al sufletului Basarabiei, Zinaida Bolboceanu! Îi venerez glasul, conştiinţa, căldura inimii!

 Rubrică realizată de Georgiana Păduraru, solistă la Ansamblul Folcloric Busuiocul
si Aurel Vzgheran

Comments (0)

Trimiteți un comentariu